Teoria lui Bohr asupra atomului de hidrogen a reprezentat un succes, nu numai datorită furnizării unor explicaţii privind liniile spectrale ale hidrogenului (permiţând obţinerea teoretică a formulei lui Balmer şi a celorlalte serii spectrale ale hidrogenului, care nu se află în domeniul vizibil), nu numai datorită determinării constantei lui Rydberg, a calculului nivelelor energetice ale electronilor în atomul de hidrogen şi a razei acestor orbite, ci şi prin faptul că a oferit un model, asupra felului cum arată atomul.
Abia propus acest model, şi au şi început să fie aduse modificări, care încercau să aprofundeze conceptele şi să explice detalii pe care teoria lui Bohr nu le putea cuprinde.
Succesul teoriei lui Bohr a fost
reflectat şi în explicarea atomilor hidrogenoizi (atomi cu un singur electron
orbital: He+, Li2+, Be3+ etc.). În cazul
acestor atomi, constanta lui Rydberg devine:
