1.1 Elemente de fizică atomică şi nucleară

 

Elemente de fizică atomică şi nucleară, elemente de mecanică cuantică, spectrometrie şi laseri

Cunoscut drept cărămida fundamentală de construcţie a materiei, încă din antichitatea greacă, când însă reprezenta doar un concept filozofic, atomul a trecut în sfera cunoaşterii ştiinţifice o dată cu lucrările chimiştilor Lavoisier, Dalton şi Mendeleev – prin fundamentarea: legii de conservare a materiei, legilor combinaţiilor chimice şi legii periodicităţii elementelor chimice. Până în ultimii ani ai secolului al XIX-lea, nu s-a demonstrat că atomul este divizibil şi că, în plus, are o natură electrică. Aceste concluzii au venit, însă, din studiul descărcărilor electrice în gaze. Produse într-un tub de sticlă vidat (fig. 1), prin aşezarea tubului într-un câmp electric, razele catodice erau deviate spre placa pozitivă.

Fig. 1. - Un gaz închis într-un tub de sticlă vidat prevăzut cu doi electrozi cărora li se aplică o tensiune electrică suficient de mare, devine, la presiuni joase (câţiva milimetri coloană de mercur), bun conducător de electricitate, dând naştere unui transport de particule purtătoare de sarcină electrică. Fenomenul este evidenţiat prin emisia de lumină care îl însoţeşte. Aceste radiaţii au fost numite radiaţii catodice.

Acest lucru demon­stra că razele catodice nu erau un tip de lumină, ci constau dintr^_un şir de particule cu sarcină electrică negativă. Deviaţia pe care o sufereau în câmpurile magnetice confirma acest lucru. Natura razelor catodice a fost clarificată de J. J. Thomson în 1897, cu ajutorul unui tub vidat în care a creat un câmp magnetic şi unul electric, perpendiculare între ele (fig. 2).