Pentru o anumită valoare a
numărului cuantic principal n, numărul maxim de electroni de pe nivelul respectiv
este dat de relaţia:
pe primul orbital:1s (n = 1, l = 0; ml = 0) vor exista doi electroni: primul cu: (n = 1, l = 0, ml = 0, ms = +1/2) iar al doilea cu (n
= 1, l = 0, ml = 0, ms = –1/2)
pe
al doilea nivel (n = 2) pot fi până la 8 electroni, 2 pe substratul 2s şi 6 pe
substratul 2p, câte 2 pentru fiecare orientare posibilă (px, py,
pz) Fig. 8 ş.a.m.d.
Notaţia unei configuraţii electronice a
unui element este dată de un şir de numere, litere şi exponenţi ai acestora, de
tipul: 1s2 2s2, 2p6 unde: prima cifră indică
nivelul (n = 1, 2, etc) litera indică
subnivelul (l = 0 (s), l =1(p),…) iar exponentul numărul de
electroni de pe subnivelul respectiv. Suma tuturor exponenţilor va da numărul
total de electroni din atom, şi trebuie să coincidă cu Z.
Stabilirea
configuraţiei electronice se face începând ocuparea subnivelelor de la cel mai
de jos subnivel, 1s, în ordinea crescătoare a energiilor. Din calculul
energiilor diferitelor subnivele a rezultat că pentru n > 3 energiile unei pături se întrepătrund cu
cele ale altei pături (fig. 8).
Potrivit schemei din
figura 9, ordinea de ocupare cu electroni a subpăturilor electronice este: 1s;
2s; 2p; 3s; 3p; 4s; 3d; 4p; 5s; 4d; 5p; 6s; 4f; 5d; 6p etc.
Această ordine explică proprietăţile
atomilor aşa cum au fost aceştia organizaţi în tabelul elementelor al lui
Mendeleev (fig. 10)
Fig. 10. Tabelul lui Mendeleev
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu